Atelier

Atelier (catrene)



Cuvinte frumos otrăvite

citesc cu ochii-durere

lumina - ecranul secundei

orbeşte înceata cădere



*



Copacul murea leneş

pasărea murea grăbit

statuia plângea împietrit

omul privea în zenit



*



Iubirea s-a întrupat într-un măr

fără ca Dumnezeu să o ştie

ruptă din rai a plecat

cu viermele dorinţei în ea



*



Nepământean de frumoasă

raza Lunii certa piatra

ce nu contenea să plângă

cu fire de nisip



*



Copiii de zăpadă ai cerului

crucificaţi pe sticla ultimei ferestre,

o clipă, între prima şi a doua cădere

se iubeau iubindu-ne fără să ne iubim



*



Mai multe cuvinte de sticlă

sparg repetat între noi

iubirea, din clipă în clipă

bătând ca o inimă-n doi.



*



Prin suflet nebun, rătăcesc

disperarea mă biruie-adâncă

în alt loc... iubirea-mi trăiesc

şi-alunec pe lacrimi de stâncă.



*



Când ai să pleci cu îngerii de-oţel

în braţele înnoptării legănaţi

pe cerul meu rănit de-nariparea-ţi

vor sângera ale ploilor cuvinte.



*



Două lumi, două ecrane de gheaţă

Cuvintele de lumină fierbinţi

furându-ne-ncet câte-o clipă din viaţă

pentru templul ultimei noastre dorinţi.



*



Ridică mâna şi atinge cuvintele

de pe ecranul acesta îngheţat în lumină

în spatele lor...nu e nimic! Deschide braţele!

să-mbrăţişăm nemarginirea, acum, împreună.



*



Rănit de puţina lumină

sub cerul înfipt în inima sa

din pereţi zidiţi în aur

încet îngerul trecea.