Revino acasa, taticule!

Draga taticule, este deja tarziu, iar eu stau pe patul meu si iti scriu. Cat de mult
mi-am dorit in ultimile saptamani sa vorbesc cu tine! Dar n-am gasit nici o
ocazie sa fim singuri.
Inca nu-mi vine sa cred ca esti acum cu altcineva si ca tu si mama probabil nu
va veti mai intalni. Imi este foarte greu sa accept acest lucru, mai ales cand ma
gandesc ca este posibil sa nu te mai intorci nicodata acasa si sa nu mai fii taticul
meu si al fratelui meu, asa cum ai fost intotdeauna. Dar vreau macar sa intelegi
cum decurge viata noastra. Sa nu crezi ca mama m-a pus sa-ti scriu! Nu a
facut-o. Nici macar nu stie acest lucru. Cu toate acestae, vreau doar sa-ti
impartasesc gandurile mele.
Taticule, imi inchipui ca familia noastra ar fi o masina frumoasa cu care am
calatorit mult timp impreuna.Din exterior arata foarte bine , nici o zgarietura
far rugina, iar inauntru se gaseau multe lucruri frumoase.Cu timpul insa au
aparut si problemele.Motorul a inceput sa scoaat fum, rotile sa scartie, husele
sa se rupa,masina este greu de condus si este dificil de mers cu ea.
Dar sti ceva, taticule? Inca este o masina foarte buna-sau cel putin ar putea
fi. Cu putina cheltuiala, ar mai putea merge inca multi, multi ani.
Fratele meu si cu mine stateam intotdeauna pe bancheta din spate, iar tu
si mama in fata.Ne-am simtit intotdeauna in siguranta cand tu conduceai
si mama statea langa tine. Dar luna trecuta, cand ne-ai parasit, mama a
trebuit sa treaca la volan.Era noapte si parca dintr-o data o masina
venea spre noi cu viteza mare. Mama a incercat sa o evite, dar cealalta
masina ne-a lovit. A fost un accident ingrozitor! Dar lucrul cel mai oribil,
taticule , este ca tu conduceai cealalta masina si ca langa tine se afla
cineva-o alta femeie.
Da, a fost un accident urat.Suntem cu totii grav raniti.Dar cum stau lucrurile
cu tine?Inca nu stim nimic despre tine.Ai fost si tu ranit?Ai nevoie de ajutor,
taticule?In aceea noapte m-am intrebat adesea daca vom reusi sa depasim
situatia.Mama este grav ranita si nu se poate reface deloc.Daniel a fost foarte
socat. Nu-i vine sa vorbeasca cu nimeni.
Si eu am dureri si nu o pot ajuta nici pe mama nici pe Daniel.Doctorul a spus
ca am nevoie de o terapie speciala pentru a-mi reveni.Dar , taticule, in loc
de terapie as prefera mult mai mult ca tu sa ma ajuti.
Durerea e asa de mare tataicule!Taticule, ne este asa de dor de tine!In fiecare
zi ne intrebam daca nu te razgandesti si vii sa ne vezi.Si in fiecare zi te
asteptam, dar tu nu vii.Taticule, ma tem ca totul s-a terminat, dar inima mi
s-ar umple de bucurie, daca as putea deschide putin ochii si te-as vedea cum
intri in camera mea.Seara, cand totul se linisteste, stam impreuna si vorbim
despre tine, despre placerea e a calatori impreuna cu tine si cat de mult de mult
ne dorim cu toti sa fi cu noi iar.Taticule iti merge bine?Ai dureri in urma
accidentului?Ai nevoie de noi,asa cum si noi avem nevoie de tine?Daca ai
nevoie de mine , sunt aici si te iubesc.A ta , Iulia.
Dupa cateva zile Iulia coboara din camera ei pentru a lua micul dejun.
ce surpriza!-In bucatarie statea mama si tatal revenit acasa cu ochii in lacrimi.

Revino acasa, taticule! 4otsdvl