pictura naiva

Pictura naiva

Azi vreau sa-mi desenez sufletul.
Poate in culoare as sti mai bine sa ti-l arat… poate ti-ar fi mai usor sa-l vezi… sa intelegi si sa crezi ca exist… ca existi. Am folosit cuvinte… nu le-ai inteles sau poate isi pierdusera ele din sens… folosite de tine… de mine… de ele… si de altii prea des.
Azi vreau sa-mi desenez sufletul… sa poti sa ma vezi… sa poti sa ma crezi… dar nu mai am nici un pic din culori. Le-am folosit pe toate sa te desenez pe tine, am folosit tot, crezand ca-mi este de ajuns sa ma tii lipita de tine si ca intr-o acuarela… culorile sa se risipeasca una in alta… sa fim noi… pictura naiva de iubire, pictura abstracta, pe care numai noi sa o stim… in care numai noi sa ne cautam sensurile… intelesurile… sa ne gasim risipirile.
Ti-am dat tot ce-am avut… nici un curcubeu nu ti-ar fi putut da mai mult, pentru ca in afara de culorile lui, eu… le-am folosit pe toate furate de mult din cer… din mare… de pe aripi de fluturi… din lanuri cu maci… din culoarea toamnei risipita-n copaci… din ras de copii… din stropi de ploaie ramasi pe petale de flori… mii de culori… mii de culori…
Te-am lasat apoi sa te oglindesti in ochii mei… dar… nu ai putut sa o faci fara sa ma indepartezi de tine… in secunda cat ti-ai admirat noul chip, ai uitat de mine… am ramas singura si am putut sa privesc in mine. Nu mai era nimic… asta sunt fara tine… nimic… fara nici un pic de culoare, nici macar un pic de alb… albul care ni se pare noua ca il gasim peste tot… nici acela nu mai exista.
As vrea sa-mi desenez sufletul… si daca as face-o acum… te-ai speria de cat gri as folosi. Atat am mai gasit. Nu vreau sa o fac… nu-mi plac sufletele gri… nici fluturii gri… nici pasarile gri… nici copacii gri… nici zilele gri… Poate mi-as desena totusi ceva pentru ca ti-am promis… poate as desena cu mult gri… un suflet cu nori… multi, incarcati cu ploi, cutreirati de cate un fulger de lumina din zambetul amintirii. Daca am promis... am promis si eu… ma tin de promisiuni… totdeauna… totdeauna.
Imi desenez tacuta norii de pe suflet… ma doare… mai am o secunda sa-mi fie sufletul un nor. Tu… frumos cum numai culorile iubirii te pot face… numeri matanii… repetand porunci… privindu-mi mana ce-si picteaza dureros… ultimul colt de suflet. Eu nu mai am nici o culoare… nici macar gri… tu ai ajuns la porunca a sasea… tresari… tocmai erai sa o faci… si atunci o lacrima albastra cade pe sufletul meu… pe pictura mea incompleta… la timp sa nu-mi ramana sufletul neterminat. O lacrima cu un strop de albastru…
Albastru inseamna ochii tai… albastru inseamna cerul ascuns dupa nori… Albastru inseamna ca vreau sa ma tii in brate, sa fim iar pictura aceea naiva de iubire.
Desenul este complet cu lacrima ta. Eu sunt completa doar… cu tine…