iubitul meu ..vantul

Iubitul meu ,vantul

Am adormit cu tampla sprijinta de un nor .Pe fata mea ,incet stropii de ploaie isi cautau drumul sapat de o lacrima albastra .Unul cate unul alunecau lin, unindu-se in coltul buzelor intr-un zambet amar .A trecut vantul ,intai m-a privit ,mi-a mangaiat fruntea pe care au ramas imprimate cute de nor zdrentuit ,mi-a cutrierat parul, luand din el parfumul timpului trecut ,mi –a sarutat timid coltul gurii ,sorbindu-mi lacrima sau stropul de ploaie cu urme
de cer ,Am tresarit speriata si l-am privit cum imi zambea vinovat de indrazneala lui .Am stiut atunci ca vreau sa fiu iubita lui .Iubita vantului .
M-a inteles fara cuvinte ,m-a cutreierat inca o data sa fie sigur ca-si va lasa amprenta in orice picatura de sange ,in orice por ,in orice inceput si sfarsit de gand,in privire ,in amintirea din trecut si in visul de maine.Mangaindu-ma cu sarut tandru de la glezna pana in noaptea adanca a parului impletit in cosite , m-a luat de mana si a inceput sa alerge cu mine ,cantadu-mi din frunze ,Am colindat toate padurile toamnei in care frunzele desenasera carari de amintiri ,mi-a daruit un bulgare de zapada sa-mi sting setea fierbinte ,m-a imbracat in vartejuri de flori de magnolii , a scuturat pentru mine toti piersicii infloriti, sa pot pasi in alb si roz ,a adus marea aproape de mine facand in iarba valuri verzi …si mi-a adus mai aproape chiar si nisipul plajelor pustii, sa pot sa-l iau un pumni sa-l duc la ureche si sa mai ascult inca o data soapte de indragostiti pastrate in praf de scoici sfaramate .Uneori era bland , atunci il iubeam cel mai mult ,il sarutam cu buzele frematand de cuvinte nezise ,ii sorbeam respiratia mirosind a iarba proaspat cosita sau a lemn de brad din rama de icoana ,ma uneam cu el si eram un singur zefir . Alteori era aprig ,mai ales cand pasarile calatoare ma imbratisau in semn de bun ramas .Atunci ii uram raceala cu care ma saruta ,raceala cu care imi alunga pasarile ,ii uram palmele cu care imi scutura cuiburile de licurici din par ,atunci ma ranea cantecul lui cantat la chitara cu struna sfaramata,iar vuietul lui imi ranea timpanele invatate cu soapte de alint matasos.Ne iubeam, urandu-ne ,ne uram, iubindu-ne?
In acele clipe de dilema s-a nascut gandul ca, intr-o zi il voi parasi .Si nu l-am parasit intr-o zi ,ci intr-o dimineata, cand am deschis ochii si am vazut salcamul inflorit .Statea cu talpile lipite de pamant si fruntea lipita de cer ,avea ca si mine scoarta brazdata de riduri .prin care in mai, ingerii uracau sa aprinda candelabrele de lumina alba. M-am furisat cu pasi mici, sa nu ma simta vantul, care era plecat dupa cirese ,am cules un brat de flori albe ,in care mi-am afundat fata ,sa-mi ascund zambetul tradarii .Parfumul florilor era umbra gandurilor mele ,mangaiere petalelor mi-a amintit vag de ceva …parca stiam de undeva, calda atingere de pe obraz inghetat .Am strans trunchiul in brate ,si tampla lipita de el i-a simtit seva curgand si iar am tresarit la atingerea stiuta din timpul trecut ,a tresarit si el ,mi-a intins o frunza de bun venit , pe care scrisese un poem pentru mine ,iubita vantului :
,,…iubita mea ,ma asteptam ca intr-o zi sa ma parasesti si stiind cat de mult iubesti copacii,mai ales cei infloriti ,am devenit salcam inflorit ,iubeste-ma!Si daca intr-o zi ,iar vei vrea sa ma parasesti, ma voi transforma in mare ,stiu cat de mult iubesti apa ,ma voi transforma in cer ,stiu cat de mult iubesti albastru .ma voi transforma in curcubeu ,stiu cat iubesti culoare,voi fi orice numai sa nu te pierd …semnat cu sange alb din floare de salcam …iubitul tau vantul!.’’