Fat frumos ...ca viata

Fat frumos ca viata.

Am citit intr-un ziar cum ca, Fat Frumos ar fi murit. Am tresarit speriata si am scotocit undeva intr-un sertar, unde stiam ca-mi pastrez comorile din copilarie, ingramadite intre amintiri de o viata.
Acolo Fat-Frumos al meu avea locul lui printre mere de aur, un degetar in care dormea un Tom mic, Jack ce se dadea jos de pe un vrej de fasole, sa se joace cu Neghinita, Fetita cu chibrituri mangaind un motan incaltat, un vrajitor plecat din tara lui, un baron mincinos, niste nastrusnici de copii ce-si spuneau ciresari, un castel in alb. Doamne, dar cati si cate, nu erau in sertarul cu povestile copilarei!
Am cautat febril, am imprastiat in tot sufletul povesti, am intrebat copii, vecinii, cunoscuti si necunoscuti… l-am cautat peste tot, am intrebat si pasarile si anotimpurile si padurile si apele.
Vreti sa stiti ce au raspuns ?
Un cantaret il plangea cu chitara, nu-l gasea. Mi-a spus ca pentru el a murit cand i-a murit iubirea, a murit, fara sa-i fi spus si lui, cum de-o iubea pe Ileana Cosanzeana vesnic, fara de sfarsit…
Copii au ras si au facut ochii mari si-n ochii lor i-am vazut umbra. Am vrut sa fug dupa umbra sa-l vad, dar era seara si copii au adormit leganati de poveste, zambind… ii zambeau lui si cum era sa trezesc un copil?
Am intrebat padurea si mi-a spus cantand din frunza, din ce in ce mai rara:
-Exista Fat Frumos, numai ca trece mai rar pe la noi, am ramas paduri putine, nu mai e ca pe vremea lui, cand raza de soare abia reusea sa sarute iarba moale din padure, nu mai sunt codri de arama, decat in cantul Nemuritorului, nu mai sunt codri de brazi, sa ne arate ce inseamna vesnicia , acum sunt tot mai multe cercuri risipite la poale de munte si deal , cioturi triste din care rasar nostalgii si tot mai rar cate-un vlastar curajos.
Mai trece cate o data toamna, sa se imbrace in culoare, noi padurea ii cantam din frunze de arama, mai vine cate o data iarna, sa puna in brazi globuri cu sperante, noi ii cantam din crengi inghetate si-l incalzim cu ochi de caprioare… dar cel mai bine ar fi sa-l cauti primavara cand imparte martisoare, cirese si floare de tei. Sigur, in orice anotimp, in orice suflet, vei gasi cate o farama din el …
Am lasat in urma padurea, ce si-a plecat fruntea in semn de bun ramas, am plecat sa intreb si apele mele, izvoarele de munte - dantele inspumate, lacurile cu nuferi, raurile peste care junii isi treceau mandrele in brate sau dadeau podarului un zlot, Dunarea mea cu apa lina, plansa de salcii tematoare de secete… peste toate isi lasase Fat frumos urma, i-am zarit-o in susurul lor, in culoarea furata din cer, chiar daca uneori era maculata de indiferenta oamenilor, ce uitau cat de mult avem nevoie de lacrima lor pura, i-am zarit urma in malurile smaltuite de flori, cantand din trestii sau din cantecul unei lebede …albastre .
La urma de tot te-am intrebat si pe tine, iar raspunsul tau a fost un triumf, o oda a bucuriei:
- Ce intrebare?!! Cum am fi devenit noi maturi fara el? Cum ar fi fost copilaria, fara teama de a nu fi vegheati de Fat-Frumos, fara speranta ca totul se va sfarsi cu bine, ca o sa putem reusi in tot ce facem mereu? Tu nu vezi ca este oriunde, in tot ce a creat Dumnezeu frumos? Tu nu vezi ca esti chiar tu, cea care te lupti cu uratul pentru triumful frumosului, cu negura pentru triumful luminii, cu tristetea pentru triumful zambetului, cu zbuciumul pentru triumful linistii? Ia, striga-l!
Am strigat tematoare si din inima copiilor, din cutia cu povesti din umbra padurilor, din lacrima albastra a undelor, din cant de chitara si doina de jale, din floarea de tei si amintiri, din lumina si pacea, din ochii si inima ta, din inima voastra si cel mai tare din sufletul meu, a venit ecou, spargand intrebarea : …ria …ria …ria….
Acum stiu: Fat frumos nu a murit, oricat au vrut unii.

Fat frumos exista !