Poveste de iubire
Daca iubirea ta exista… atunci te rog sa ai rabdare…
Am comis o crima frumoasa, iubite… am indraznit sa sfidez ratiunea si sa ma las prada unei feerii numita IUBIRE. Si te iubesc asa cum o pasare iubeste zborul si libertatea… asa cum albina iubeste floarea… tu esti infinitul meu magic. Esti credinta mea si in fiecare noapte ma cobor in sanctuarul viselor, unde-ti cladesc lacas de marmura, impodobit cu petale de trandafiri pe care valseaza picaturi de roua, izvorate din doi ochi verzi. In bratele tale am descoperit o lume noua… am gasit o alta definitie a fericirii… am invatat sa respir un alt aer… sa zambesc sub un alt cer…
As fi dorit sa-ti pot spune… BUNA DIMINEATA SOARE!… dar simteam un gol imens in mine… si m-am gandit ca chiar daca atunci cand deschizi ochii si intunericul norilor domina cerul chiar si atunci cand e inca un ger cumplit afara, chiar si atunci cand nu stii ce iti mai poate aduce inca o zi dar te bucuri si sufletul este linistit langa cel mai scump om din lume… o blanda fericire iti poate inunda sufletul si viata alaturi de un omul care iti aduce atatea bucurii inimii care stie sa te inteleaga prin intelepciunea inimii si a unui mare, mare suflet…
Mi-am adus aminte de gustul amar al clipelor de singuratate… acea singuratate de care nu doream sa ma despart si de clipele cand nu aveam cui sa ma impart atunci cand timpul ma inconjura doar cu tacere si ramaneam trista mereu pe strada si acasa vazand perechi si ca un trandafir ma uscam de dorul inimii… au fost ani in care mi s-a parut ca refuz cu incapatanare ca cineva sa paseasca in viata mea… ca omul visului care sa ma inteleaga, sa ma iubeasca asa cum sunt eu copilaroasa cu lumea, cu lacrimi si cu bunatatea inimii care a stiut sa imparta chiar daca nu a avut… stiam ca dragostea vine singura fara a o cere, ca dragostea iti ofera cele mai frumoase clipe, ca trebuie sa lupti pentru ea si s-o cuceresti dar cel mai important s-o cauti… Au fost momente cand sufletul meu a dorit sa simta un alt suflet alaturi si care sa primeasca tot de la mine… cu care sa impart si greul si bucuriile… cu rabdare si intelegere si cu credinta ca Dumnezeu iti da tot ce-i ceri si tot ce meriti… dar s-a intamplat sa apari Tu… si ti-am deschis usa sufletului meu… lasandu-te sa pasesti de mana cu Iubirea…
Am sentimentul ca nu ne-am vazut de multa vreme si eu ma tot gandesc la Tine. Vreau sa iti spun mai sincer ca niciodata ca mi-e foarte, tare dor de Tine… as vrea sa fii cu mine o vesnicie, sa nu ma parasesti nici chiar in vis… cand sunt cu tine ma simt atat de implinita si fericita incat mi se pare ca lumea toata e a mea… as vrea sa te strang mereu la piept, sa fii al meu iubit… incerc sa cred… sa sper ca nu vei inceta vreodata sa ma iubesti… pentru ca atunci toata natura se va ofili si pasarile nu vor mai canta, caci toate vor fi ca intr-un mare doliu… nu-ti cer decat un coltisor din inima ta unde sa ma cuibaresc o clipa… nu-ti cer decat sa ma lasi pierduta in tacere… sa te fac fericit… nu am putere sa-ti zambesc si asta pentru ca mi-ai redus la tacere cuvintele… si totusi pot sa iti spun acum ca TE IUBESC… sunt plina de dor… as vrea sa fiu a ta, as vrea sa fii al meu si inima-mi bate-asteptand in speranta… cersesc un semn de la Tine venind… iubirea e crunta si amarnic ma doare… obrazul ti-l vad in somn… si inima-mi bate in disperare… ce este iubirea???… nu am un nici un raspuns… poate un cantec… sau poate o floare… clipe traite intre aievea si vis… intre speranta si disperare… te vad in parc… ma simt ca niciodata… esti singur si mergi nu stiu la ce gandind… iar eu vin langa tine sa iti spun un vis de-al meu si te observ zambind… bine-ai venit in viata mea iubite… eu te doresc acum mai mult decat oricand… saruta-ma… sa ne iubim aici ca doi nebuni… ca doua vise-n vant iar primii zori de zi sa ne gaseasca asa cum eu as vrea mereu sa fie… lumina cand va vrea sa ne trezeasca… acoperiti sa fim de fericire…
Cu multa dragoste… vesnic a Ta…asa cum iti placea sa ma numesti...
Fata sau Printesa din Carpati... Lorelei, Bucuresti, 2001
Sam 7 Iul 2007 - 21:31
