lectia zborului

Lectia zborului .

Azi ne-am intanit pe malul lacului, eram trista, singura si numaram cercurile facute in apa de o piatra pe care o aruncasem, gandind ca scap de o povara .Numaram cercurile concentrice,vrand sa uit de ce am aruncat piatra .Cand ultimul cerc a atins lin malul, mi-am vazut chipul in apa .Am tresarit …era asa de frumos .Mi-am zis :probabil daca am aruncat piatra, am reusit sa intineresc cu ani multi, aveam o frumusete cum numai o aura de tinerete ti-o poate da .M-am privit inca o data si am tresarit, mi s-a parut ca-mi pirdusem din aripi pentru ca poti sa-ti pierzi din aripi atunci cand numeri cercuri si cercuri, facute de ape in care iti numeri neuitarile. Eram mandra de aripile mele ,pentru ca imi crescuse putin cate putin de fiecare data cand am iertat,de fiecare data m-am rugat. …Cand ierti iti reconstruiesti aripa spre cer ….cu fiecare ,,te iert ‘urci o treapta spre Dumnezeu ,Vroiam aripa mea bogata ,nu mai aveam timp sa iert, sau daca iertam nu mai aveam timp sa ma apropii iar de cer .M-am intors sa o caut in spatele meu, poate o pierdusem in avantul meu si atunci te-am vazut pe tine …Am facut ochii mari, tu erai chipul oglindit in apa, tu erai asa de tanar, de frumos !A ta era aripa putina !Si eu care in vanitatea mea ,am crezut ca sunt eu!Din suflet mi-au crescut palme cu degete ce stiau sa citeasca in Braille,le-am apropiat
de chipul lui sa vad daca nu e o noua iluzie, i-am mangaiat privirea mirata de freamatul de furtuni ce mi se citea pe fata si l-am intrebat cu sfiala:
-Cine esti tu ?
-Nu mai stiu ,mi-a raspuns,cu ochii mirati,ti-am vazut aripa intinsa si am vrut sa te vad de aproape ,te-am privit in apa sa nu-ti tulbur meditatia si m-am vazut pe mine .Acum sunt tu .
-Nu,eu sunt tu ,stiu si eu am vazut in apa .
Mirarea ne desenase pe fata semne de intrebare ,semne de mirare in care ochii cautau raspunsuri.Dupa o clipa de tacere in care i-am citit un rand de suflet din privire ,i-am zis :
-Da-mi mana si hai sa ne cautam inceputurile ,da-mi mana si hai sa invatam impreuna lectia zborului ,ai incredere ,cunosc drumul .
Intinde mana si mainile ni se ating .Doua palme se ating in ceata orizontului, nestiind unde isi vor gasi nemurirea, doua trupuri impart acelasi vis. Soarele mocneste puternic, peste lac s-a asternut neclintirea, ne luam de mana si plecam pe drum in care amintirile au ramas intiparite in pasii cu care am venit .Se lasa purtat de mine, imi zambeste pentru ca are pe cineva care sa se bucure cu el, zambeste dar nu-mi cunoaste gandul, ce se naste in spatele ochilor incercanati de asteptare .Il voi duce pe margine de prapastie, asta am simtit ca vreau sa fac, atigandu-i sufletul.
Am ajuns mai repede decat as fi vrut, pentru ca mergand cu el de mana, nu am mai avut timp sa numar pasii, nu am mai avut timp sa privesc timpul, imi era bine ca cineva imbracat in soare ma tinea de mana si trebuia sa-mi duc gandul la bun sfarsit .Am vrut sa nu-i spun, dar nu am putut si stregandu-mi pe furis o lacrima si un zambet, i-am zis:
-Te voi duce la margine de prapastie, vei privi adancul si teama de infinit te va face sa ma tii strans de mana. ..dar eu, eu te voi impinge… spre zbor, nu spre prapastie, de aceea ai aripi sa poti sa zbori. Va sta in puterea ta sa stii ce vrei …sa cazi sau sa zbori ….sa fii tu sau sa te lasi o viata dus de mana de o iluzie, eu atat am putut sa fac pentru tine …
Am inchis ochii, am mai urcat o treapta spre Dumnezeu, am o ezitare sa deschid ochii, nu stiu ce voi vedea, maci rasariti din caderea ta sau curcubeu desenat de aripa de inger, dar stiu ca de te voi vedea zburand, voi alerga fericita in toata lumea si voi sparge toate clepsidrele de nisip .Stiu ca nu voi opri timpul in loc, dar ma voi bucura de incercarea mea, de reusita ta .